Amintirile Luizei din acea casă îl năpădeau. Casa era pustie fără ea, nu mai era acea veselie de altădată...

 

Se găsea în pragul casei, dar îi era greu să intre. Amintirile Luizei din acea casă îl năpădeau. Casa era pustie fără ea, nu mai era acea veselie de altădată, stătea în uşă şi aştepta să fie întâmpinat de soţia şi fiica lui, aşa cum o făceau mereu când el venea acasă. Imaginea fetiţei lui, când îi sărea în braţe şi îl întreba mereu ce i-a adus, îl făcuse să plângă.