Stătea înlemnit în uşa deschisă larg, privea pe cei care se găseau în încăpere, zări mai multe persoane, doctorul, preotul, iar la căpătâiul ei era John, toţi ţineau în mână o lumânare. Privirea lui se opri asupra mamei lui, care stătea nemişcată în pat. Ajunsese prea târziu.
Voia să o plângă, dar nu putea, sentimentele lui erau amestecate între tristeţe, furie şi vină, durerea pierderii îl copleşi, era nervos că ascultase de promisiunile lui John şi ale mamei, că totul o să fie bine, se simţea vinovat că nu a stat lângă ea.
Supărat că nu apucase să îşi ia rămas bun de la ea, să îi mai spună o dată că o iubeşte, avea atât de multe lucruri să-i zică şi să-i mulţumească pentru tot ceea ce făcuse pentru el... Să-i povestească despre fata de la lac...