Eu voi trăi prin ea, dacă tu vei fi fericit, atunci voi fi şi eu.

 Erau singuri în acea încăpere imensă. În faţa lui se

desluşi un ecran gigantic, prin care se derulau, una după alta,
amintirile petrecute alături de frumoasa lui soţie. Întâmplarea
cum o cunoscuse îi fură un surâs. Un murmur se auzi în
momentul când văzu plimbările din parc, primul lor sărut sau
prima îmbrăţişare. Lacrimile i se scurgeau pe obraz când auzi
vioara ce le cântase la nuntă şi ea era acolo, în toată
splendoarea ei. Simţi o strânsoare a mâinii, urmată de o căldură
ce îi invadă trupul. Privi spre cer, luna era la fel de zâmbitoare ca
în noaptea când ea i se dăruise total lui, nu mai erau două
persoane, ci o singură inimă, un întreg. Filmul se oprise cu
imaginea Ambrei, care tocmai venise pe lume.
- Ea este comoara noastră.
- Dar...
- Eu voi trăi prin ea, dacă tu vei fi fericit, atunci voi fi şi eu
fericită. Este timpul să mergi mai departe...