Privirea lui se opri asupra mamei lui...

Stătea înlemnit în uşa deschisă larg, privea pe cei care se găseau în încăpere, zări mai multe persoane, doctorul, preotul, iar la căpătâiul ei era John, toţi ţineau în mână o lumânare. Privirea lui se opri asupra mamei lui, care stătea nemişcată în pat. Ajunsese prea târziu.

Voia să o plângă, dar nu putea, sentimentele lui erau amestecate între tristeţe, furie şi vină, durerea pierderii îl copleşi, era nervos că ascultase de promisiunile lui John şi ale mamei, că totul o să fie bine, se simţea vinovat că nu a stat lângă ea.

Supărat că nu apucase să îşi ia rămas bun de la ea, să îi mai spună o dată că o iubeşte, avea atât de multe lucruri să-i zică şi să-i mulţumească pentru tot ceea ce făcuse pentru el... Să-i povestească despre fata de la lac...